Acum multi ani in urma, cand fiul meu avea vreo 3-4 ani, am avut o mare problema cu povestile. Nu accepta sa ii citesc povesti care implica moartea personajelor cum ar fi: Capra cu trei iezi (imi spunea ca mama iezilor  e criminala, a omorat lupul),  Scufita Rosie etc. Ca sa ii citesc seara povesti, trebuia sa le citesc inainte, sa fiu sigura ca nu e vre-un criminal pe acolo. :)))))))

            La acel moment, mi-a ridicat semne mari de intrebare aceasta respingere, declansand astfel o intreaga cercetare legata de subiect.

            Astfel a trebuit sa ma readaptez, am descoperit povestile terapeutice, mi-am achizitionat o resursa considerabila din aceste povesti, iar seara la culcare spuneam  povestile terapeutice. Astfel, eu si fiul meu ne-am indragostit de acestea, avea aproximativ 10 ani iar eu tot ii citeam seara povesti terapeutice. Si in prezent (el are 17 ani) tot ii LIVREZ  povesti de viata cu diferite lectii sub forma de video. :))))))).

            In cercetarile mele am descoperit cartea "Revrajirea lumii" de Virgiliu Gheorghe, carte care pur si simplu m-a fascinat si  ingrozit in acelasi timp. In cateva ore am terminat-o si motivata fiind, am continuat cercetarile. 

Am continuat cu Efectele televiziunii asupra mintii umane, Efectele micului ecran asupra mintii copilului.

Recomand, cu caldura, tuturor parintilor sa citeasca aceaste carti, vor avea parte de restructurare cognitiva si va asigur ca nu veti mai putea NICIODATA sa spuneti NU AM STIUT. :))))))))))

            Astfel am descoperit lumea fascinanta a SUBCONSTIENTULUI, de care sunt inca indragostita, am inteles importanta acestuia si modalitatea lui de a functiona. Am studiat si inca studiez foarte mult subiectul, inca sunt uimita de ceea ce descopar.

            Am descoperit cercetarile si cartile lui Bruce Lipton (ex. Biologia credintei, https://www.youtube.com/watch?v=IxIbDIsLal8), le puteti gasi si asculta foarte simplu pe youtube.

            Bruce Lipton, Virgiliu Gheorge si alti cercetatori  vorbesc despre faptul ca toti acesti copii, pana la varsta de 6-7 ani, traiesc in zona undelor mentale THETA, intr-un fel de transa hipnotica continua, asimiland (inregistrand) tot ceea ce intalnesc in drumul dezvoltarii lor, sunt ca niste bureti care absorb TOTUL, aproape fara discernamant. Pun intrebari iar raspunsurile pe care le primesc sunt acceptate neconditionat fara a fi combatute.

            Sunt extrem de putini copii, care pana la varsta de 7 ani, rationeaza, analizeaza, discern si contraargumenteaza ceea ce traiesc in jur sau ceea ce primesc ca raspuns la intrebarile puse.

            Astfel, acesti primi 6-7 ani reprezinta o perioada foarte importanta deoarece acum se pun bazele programarii lor mentale, are loc un mare "download" in propriul, asa zis, calculator personal.

            Parintii, familia extinsa, scoala, societatea sunt invitati sa isi puna propriile seminte in terenul fertit al copilului, care mai tarziu vor da rod sub forma credintelor, convingeri, obiceiurilor, valorilor si opiniilor personale, paradigme, atitudini, tot ceea ce reprezinta ADEVARUL PERSONAL. Insa atentie mare, tot acest ADEVAR PERSONAL, nu reprezinta rezultatul unui intreg proces de cunoastere si discernere personala ci reprezinta rezultatul insamantarii facuta de exterior.

            Acum apare marea intrebare: Oare tot ceea ce ii este LIVRAT si insamantat copilului meu in SUBCONSTIENT ii este benefic, folositor, spre binele personal, conforme cu sinele acestuia?

            Ca sa putem raspunde la aceasta intrebare este important sa vedem, sa intelegem si DA sa ajutam copilul in procesul LIVRARE si  insamantare. Pentru asta, mai intai trecem noi, ca parinti printr-un proces de purificare, de reprogramare mentala a SUBCONSTIENTULUI propriu, adica printr-un proces amplu de DEZVOLTARE PERSONALA.

            Dupa acesta crestere personala suntem capabili sa distingem semintele bune de cele rele si astfel suntem alaturi de copiii nostri in acest proces de livrare si insamantare sanatoasa a subconstientului. Spre exemplu, suntem constienti de ceea ce ii invata pe copii desenele animate.

            Sa revenim la Capra cu trei iezi. Ce intelege un copil din aceasta poveste?

- ca este normal ca mama sa isi creasca copiii singura, sa se sacrifice pentru ei, fara o figura masculina alaturi.

- cumatrul lup, era o ruda mai departata a caprei realizeaza o pruncucidere, crima care se produce datorita lipsei de ascultare a unuia dintre iezi. Povestea isi doreste sa ii invete ascultarea de parinti si evitarea comportamentelor obraznice prin insamantarea  fricii;

- iedul cel mic asista la omorul celor doi frati  si ne descrie trauma sa:

"Drăguţii mei frăţiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mâncat! Şi biata mamă nu ştie de astă mare urgie ce-a venit pe capul ei! Şi boceşte el şi boceşte până îl apucă cu leşin! Dar ce era să le facă? Vina nu era a lui, şi ce-au căutat pe nas le-a dat".

Imaginati-va aceasta scena:

"Când jelea el aşa, iaca şi capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării şi gâfuind. Şi cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinţii rânjiţi, în fereşti. Un fior rece ca gheaţa îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, şi ochii i se păinjinesc. Şi ce era nu era a bine!... Ea însă tot merge pân' la uşă, cum poate, crezând că părerea o înşală... şi cum ajunge, şi începe sa cante".

Acum puneti-va in papucii de copil si imaginati-va iar scena. Intelegeti acum de unde vin cosmarurile? :)))

- capra, in plina suferinta emotionala, isi invata puiul sa se razbune:

"Ei las' că l-oi învăţa eu! Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană, şi c-o casă de copii, apoi trebuie să-şi bată joc de casa mea? şi pe voi să vă puie la pastramă? Nici o faptă fără plată... Ticălosul şi mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată şi-mi făcea cu măseaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt. Ei, taci, cumătre, că te-oi dobzăla eu! Cu mine ţi-ai pus boii în plug? Apoi, ţine minte că ai să-i scoţi fără coarne!"

- capra spunand cuvinte anticrestine:

Of, mămucă, of! Mai bine taci şi lasă-l în plata lui Dumnezeu! Că ştii că este o vorbă:"Nici pe dracul să-l vezi, da' nici cruce să-ţi faci!"

Ba nu, dragul mamei! "Că până la Dumnezeu, sfinţii îţi iau sufletul." Ş-apoi ţine tu minte, copile, ce-ţi spun eu: că de i-a mai da lui nasul să mai miroase pe-aici, apoi las')

- copiii invata ca este normal atunci cand esti in suferinta sa te razbuni prin omor, sa iti faci singura dreptate  iar copilul  sa fie complice.

"Numai tu, să nu cumva să te răsufii cuiva, ca să prindă el de veste. Şi de-atunci căuta şi ea vreme cu prilej ca să facă pe obraz cumătru său. Se pune ea pe gânduri şi stă în cumpene, cum să dreagă şi ce să-i facă? Aha! ia, acu i-am găsit leacul, zise ea în gândul său. Taci! Că i-oi face eu cumătrului una de şi-a muşca labele"

- mai apoi capra ia o atitudine de victima, de crestin adevarat care isi ingroapa puii, punand in aplicare un adevarat plan de razbunare cu sange rece, de tip psihopat, la care iedul cel mic asista si chiar participa. Finalul crimei cred ca il stiti.

- povestea promoveaza, in detaliu, principiul "OCHI PENTRU OCHI, DINTE PENTRU DINTE";

            Acum, dupa toate cele spuse in articol, imaginati-va si ingroziti-va ce seminte punem in subconstientul copiilor nostrii numai citindu-le aceasta poveste. Insa tineti cont ca sunt sute, chiar mii ca aceasta poveste, plus milioanele de desene animate de-a dreptul periculoase pentru sanatatea mintala si emotionala a copiilor nostri.

Am sa revin curand cu analiza psihologica a altor povesti si desene animate.

Mult succes in a discerne semintele bune de cele rele. :)))))))))))))