Intr-unul dintre workshopurile pe tema dezvoltarii inteligentei emotionale a copiilor, vorbind despre emotii si in special despre suparare, o fetita imi spune ca a fost suparata pentru ca mama ei a luat un bebelus in brate. Am pus mai multe intrebari legate de ceea ce simte, dupa foarte multe intrebari a reusit sa exprime in cuvinte teama ei: daca mama il iubeste si ii da atentie bebelusului atunci pe mine nu ma mai iubeste.

Cunosc foarte bine cele descrise, atat din experienta mea de copil care a trait o puternica rivalitate in fratrie cat si din experienta mea profesionala in lucrul cu copiii.

Noi suntem patru fete la parinti, diferenta intre mine (primul copil) si a doua sora este de 1 an si 8 luni. Am trait intens atat fizic cat si emotional aceasta rivalitate intre surori, in special legat de sora a doua. In ceea ce priveste urmatoarele doua surori, rivalitatea a fost foarte atenuata deoarece mi-am asumat rolul de mama fata de ele.

Au existat adevarate lupte fizice si emotionale intre mine si sora mea, lupte care antrenau toata familia, parintii mei nestiind sa managerieze acest conflict. Ea a trait cu dorinta sa fie in locul meu de prim nascut, iar eu cu dorinta de ai lua locul de bebelus, de copil rasfatat. La varsta adulta am inteles ca lupta nu era dusa doar pentru statut ci pentru atentia si iubirea mamei.

Parintii mei nu au stiut cum sa managerieze aceasta situatie, nu au inteles ce se intampla, nu au inteles nevoile si temerile fiecarui copil in parte, astfel conflictul a durat mai multi ani.

Acum, fiind in rolul de mama, inteleg cat de greu i-a fost mamei sa se imparta intre patru copii, servici, sot, casa. Sa isi imparta timpul, energia, sa se divida in atatea parti, sa fie atenta continuu, sa se daruiasca pana la epuizare.

La varste mici, copii cauta sa fie in centrul atentiei, sa detina totul, nu doresc sa imparta nimic, este o perioada egocentrica perfect normala.

Primul nascut beneficiaza de mari avantaje dar si dezavantaje. Cunoaste experienta de a fi unic copil pentru o perioada de timp, stie cum este ca ambii parinti sa fie la picioarele lui, sa aibe toata atentia parintilor asupra sa. Marea dezamagire, suferinta si frustrare apare atunci cand un ghem mic de scutece apare in viata lui. Dintr-o data toata atentia si iubirea este focalizata pe acesta, el fiind ignorat, la fel comportandu-se bunicii si restul familiei extinse. Toti ii spun ca este mare, bebelusul este mic si are nevoie de toti. Mama care inainte era la picioare lui, acum cu greu mai ajunge la ea, este mai tot timpul obosita, preocupata de “ala/ aia mica”. Acum se activeaza sau reactiveaza fricile lui de a fi abandonat, de a nu mai fi iubit, hranit, apare frica de moarte.

Ce face copilul in aceasta situatie in care emotiile pun stapanire pe el?

La inceput face orice sa isi recapete locul pierdut, atrage atentia in toate modurile posibile (negative sau pozitive), plangand, stricand lucruri, crize de isterie, fiind bolnav, luand postura copilului cuminte, uneori regresand la stadiul de bebelus ( isi suge degetul, enurezis diurn sau nocturn, nu vrea sa mai doarma singur, are comaruri etc). Se poate ajunge pana la a lovi bebelusul, sa il faca sa dispara, sa moara (exemplu Il acopera cu perna, il musca, il uraste, ii spune sa plece, le spune parintilor sa il dea afara din casa). Uneori verbalizeaza ceea ce simte si traieste, iar atunci parintii il cearta, tipa, dezaproba si pedepseste modalitatea lui de a se face vazut, de a-si exprima trairile. Dupa multe incercari copilul poate sa manifeste simptome depresive si pentru a supravietui se hraneste cu momentele in care se simtea iubit.

Specific ca nu toti copiii traiesc cele descrise mai sunt, depinde foarte mult de grija si atentia primita de la parinti si de felul cum este ajutat sa integreze in viata lui aceasta noua experienta.

Ce putem face pentru a usura procesul de adaptare a copiilor in cazul geloziei intre frati/surori?

  • In primul rand este important sa observam copilul, sa ii acceptam, sa ii intelegem starile emotionale prin care trece;
  • Ii putem spune ca emotia numita gelozie este o emotie normala, multi copii sunt gelosi din diferite motive. Gelozia este o combinatie intre furie si frica.
  • Acorda o perioada delimitata de timp doar pentru relatia ta cu copilul si cauta sa nu fiti deranjati.
  • Asigura-l ca il iubesti, ca in continuare vei avea grija de el, nu ai sa il parasesti niciodata. Deseneaza o inima si arata-i un coltisor al inimii, spune-i ca acest coltisor al inimii tale este doar pentru el. Ii poti arata si alte parti ale inimii tale umplute de alte fiinite cum ar fi: mama ta, tatal tau, sotul tau, noul bebelus, etc. Apoi deseneaza o alta inima, ce reprezinta inima copilului si intreaba-l care este locusorul tau in inima lui?
  • Spune-i ca inima ta este ca si un pahar (vas) plin cu iubire, el nu se termina niciodata deoarece prin crestetul capului tau, paharul, vasul ( inima ta ) este umplut permanent cu iubire de la Dumnezeu. Asigura-l ca intodeauna vei gasi in inima ta iubire pentru el.
  • Nu compara copiii intre ei, intelege ca fiecare copil este unic in felul sau si transmitele acest lucru.
  • Cauta sa identifici momentele cand ii transmit iubirea ta conditionat. Exemplu: te iubesc pentru ca…( esti cuminte, ma ajuti), te iubesc cand… Iubirea este total neconditionata, cauta sa intelegi cat mai clar acest lucru apoi transmite-l si copiilor tai;
  • Permite-I sa ia parte la ritualul de ingrijire a celui mic, in felul acesta primul nascut nu se va simti exclus din contra isi va aduce contributia sa.

Integrarea corecta a emotiilor si experientelor specifice rivalitatilor in fratrie poate avea mari beneficii in perioada adulta. Copilul invata sa devina liber emotional, sa se exprime si sa depaseasca anumite experiente de viata. Un copil care nu este liber emotional va pune in locul mamei un partener de viata si va repeta intreaga experinta, va retrai starile de gelozie, de teama de abandon, iubirea conditionata etc.

Subiectul este foarte vast, daca considerati necesar cautati ajutor de specialitate, cautati un psiholog/psihoterapeut specializat in problematica copiilor si a familiei.

Va urez mult succes!

Subcategories

Subscribe & Download

Inscrie-te la newsletter si descarca gratuit cartea Programarea mentala a copilului meu