In practica mea profesionala lucrez atat cu copii cat si cu adulti, acest lucru imi da posibilitatea de a vedea anumite fenomene de la origini pana la starea lor actuala.
De exemplu:
Copiii au capacitatea extraordinara de a creea, de a-si imagina, de a crede ca pot face orice.
Apoi vad cum toate aceste abilitati extraordinare se pierd pe drumul catre calitatea de adult si astfel vad fiinte umane adulte care sunt foarte realiste, mentale, contactul cu sinele lor este foarte redus, care taiesc intr-o cutiuta si se limiteaza la aceasta.
De curand am fost uimita sa vad un adolescent de 16 ani cu toate aceste calitati reduse, limitat in cutiuta sa si era ferm convins ca asa este cel mai bine.
M-a intristat acest lucru.
De ce se intampla toate acestea?
Educatia in loc sa dezvolte si sa infloreasca minunile fiecarei fiinte umane, rezultatul este invers.
Sunt si oameni care reusesc sa pastreze comorile cu care au venit in aceasta lume, sa le dezvolte si apoi sa le daruiasca celor din jur, insa vad ca procentul este mult mai mic.
Care este scopul educatiei? De a informa, de a eticheta, de a introduce copilul intr-o categorie si atat?
Ce facem cu toate aceste calitati extraordinare cu care ei vin?
Sunt trista sa vad adolescenti in clasa a XII, semestrul II care spun ca nu stiu inca ce vor sa faca dupa examenul final. Au mintea plina de informatie, cu foarte putina utilitate practica a acesteia, cu foarte putina cunostere de sine si dezvoltare personala, foarte dezorientati si stresati.
Acesta este rolul educatorului?
Atunci cand l-am nascut pe fiul meu, am trait foarte puternic sentimentul ca DUMNEZEU mi-a incredintat pe fiul sau si mi-a cerut sa il ajut, sa fac parte din echipa sa, sa ajut la descoperirea si cresterea acestui suflet, pentru a realizeza ceea ce si-a propus la venirea pe aceasta lume.
La inceput sentimentul a fost minunat, apoi am intrat in panica, mi-am dat seama de ceea ce mi se cerea, nu stiam nimic despre a educa. Daca ceva din ceea ce faceam sau spuneam eu il poate afecta? In aceasta situatie fiind, am inteles ca ignoranta nu este o scuza.
Asa ca am cautat sa citesc, sa ma informez foarte mult pe tema psihologia si educatia copilului. Asa am inceput, cautand multe raspunsuri, astfel am ajuns din nou la scoala, Facultatea de Psihologie apoi mult mai departe.
Am descoperit ca pe tot acest drum eram foarte ajutata, apareau tot felul de sincronicitati cand imi era foarte greu, era suficient sa ma rog si primeam ajutor repede si usor, am descoperit ca pot creste personal foarte mult, am descoperit usurinta cu care puteam intra in legatura cu sufletul copiilor si mai tarziu a oamenilor, intelegeam unele aspecte foarte importante legate de copilaria mea si mai tarziu am vazut ca toata aceasta descoperire si crestere personala o pot darui si altora sub forma experientei in meseria de psiholog/psihoterapeut.
Si astfel am descoperit calea mea in aceasta viata.
Revenind la prima parte a articolului cred ca pe viitor starea de fapt legata de educatie se va schimba.
Sunt convinsa ca vom avea o educatie care faureste OAMENI, asa cum am descris-o in acest articol
Iar aceste situatii vor fii minime.