Fiecare dintre noi jucam foarte multe roluri in viata noastra. Suntem copiii parintilor nostri, suntem parinti, soti, unchi/matusi, nepoti, suntem directori, inspectori, ingineri, profesori, doctori, maiori, generali de armata, suntem iubiti, amanti, prieteni, dusmani chiar, suntem experti sau incepatori, suntem vecini, colegi, proprietari sau doar simpli soferi in trafic.

 

Unele dintre aceste roluri ne aduc foarte mare implinire mentala si emotionala, ne aduc validarea si atentia celorlalti, putere, bani si influenta.

 

De aceea suntem foarte atasati de unele roluri si le jucam cu foarte mare placere iar altele le evitam deoarece nu ne plac. Mai mult decat atat se ajunge ca unele roluri sa fie jucate in fiecare clipa a vietii noastre, indiferent daca scena se potriveste sau nu.

 

Astfel ajungem sa fim directori, generali de armata cu familia sau cu prietenii, ne comportam cu ei la fel ca la servici si pretindem celor din jur aceeasi atitudine ca si a subalternilor nostri. De ce? Pentru ca in felul acesta credem ca reusim sa obtinem ceea ce dorim si asa ne simtim bine..

 

Iata alte cateva exemple:

 

- politist care poarta masca de politist si in afara serviciului, indiferent ca are sau nu uniforma si cere celorlalti sa faca ceea ce spune el, le cere sa se supuna;

 

- judecator care poarta masca de judecator si in viata de zi cu zi si considera ca are intodeauna dreptate, stie tot si pretinde sa fie ascultat;

 

- o sotie care joaca rolul de mama  cu sotul ei si uita sa fie iubita;

 

- o mama care joaca rolul de mama cu fiul ei de 30 de ani, dadacindu-l si nu stie sa fie prietena si adult in relatie cu acesta;

 

- doctor care iti spune ceea ce sa faci, fara sa ii ceri opinia de specialitate si se supara daca nu faci ceea ce spune;

 

- director care priveste pe toata lumea ca subalterni, inclusiv familia sa si cere supunere, ascultare si executare;

 

- o mama care nu stie sa joace rolul de mama sau ii este teama de acest rol, in raport cu copilul ei de 10 ani si prefera rolul de prietena;

 

Am fost de curand la un curs unde am observat, intr-un mod foarte interesant, interactiunea acestor roluri.

 

La acest curs formatorul cursului, care in viata profesionala era subalternul directorului, iar in acest context directorul era invatacelul formatorului, adica a subalternului. Doamna director in cauza, cu un puternic atasament fata de rolul de director si cu un egou profesional pe masura, s-a vazut intr-un context total neplacut acesteia si anume rolul de invatacel total nestiutor (era vorba de limba engleza).

 

Ceea ce a urmat, pe parcursul celor 4 zile de curs a fost foarte interesant de studiat pentru mine.

 

Directorul in postura de invatacel dadea ordine si indicatii precise subalternului aflat in pozitia de formator. Ii spunea, cu o voce tare si ferma, ce sa scrie, unde sa scrie, organiza totul desi nu avea nici o legatura cu organizarea cursului, arata des cu degetul, iar doamna formator se conforma.

 

Puteam sa vad mecanismul de aparare a directorului fata de nestiinta acestuia si fata de postura in care se afla.

Puteam sa vad faptul ca doamna formator nu si-a asumat rolul de lider al cursului ci a ramas in postura de subaltern iar directorul nu a avut capacitatea si modestia de a accepta noul sau rol si a ramas in cel de director pana la sfarsit.

 

Este important sa intelegem faptul ca fiecare dintre noi jucam foarte multe roluri in viata noastra, in unele suntem experti iar in altele suntem nestiutori.

Este necesar sa avem capacitatea si flexibilitatea de a iesi, la vointa, intr-un mod sanatos din papucii fiecarui rol si sa intram la fel de usor in alt rol.

 

Exact ca un actor care isi schimba rolurile, la fel noi schimbam papucii/mastile/hainele rolului respectiv, de fiecare data cand este necesar, fara un atasament puternic fata de rolurile care ne aduc validare mare si evitarea acelor care ne aduc disconfort.

Asta nu inseamna ca nu sunt momente cand uneori ele se impletesc, ceea ce este foarte bine, nesanatos este atunci cand avem un rol si il mutam in mai toate aspectele vietii noastre.

 

Pare complicat insa este pe cat se poate de simplu.

Fiecare dintre noi putem sa vedem, atat la noi cat si la cei din jurul nostru, acest joc interesant al mastilor, al rolurilor vietii noastre.

 

Gandeste-te putin la toate cele cate ti-am zis!

Este foarte interesant.

 

Toate cele bune!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Subscribe & Download

Inscrie-te la newsletter si descarca gratuit cartea Programarea mentala a copilului meu