Te imbratisez cu drag!
Astazi vreau sa iti vorbesc despre motivatia negativa, atat din perspectiva personala cat si cea profesionala.
Motivatia negativa a fost prezenta in viata mea, de cand ma stiu.
Am trait perioada comunista, am avut o doza consistenta de motivatie negativa atat acasa, in societate cat si la scoala.
Dar oare ce este aceasta motivatie negativa?
Este tipul de motivatie care foloseste emotiile si stimulii negativi, foloseste teama, frica, pedeapsa pentru crestere si dezvoltare.
Este tipul de motivatie in care speri, ca daca folosesti cuvinte demoralizatoare atunci copilul spune : „Nu este asa, lasa ca iti arat eu ca nu ai dreptate, iti arau eu ca pot mai mult”.
Exemplu:
Daca nu inveti bine ajungi gunoier.
Daca nu inveti bine o sa fie vai si amar de capul tau.
Ai luat numai nota 9? De ce nu ai luat mai mult?
Vad ca ai luat nota 9. Cine a luat nota 10?
Daca nu faci asta, atunci.......
O mare parte din adolescenta mea am umblat dupa aprecierea tatalui meu, cautam sa imi spuna cuvinte frumoase incurajatoare la eforturile mele scolare, insa fara rezultat.
Mare soc am avut cand, intr-o zi, cand eram deja adult, intalnindu-ma cu un ortac de munca a tatalui meu, m-a intrebat daca eu sunt Dana, fica lui Guzu Vasile.
Dupa ce am raspuns afirmativ a inceput sa imi povesteasca cum tatal meu vorbea foarte frumos despre mine cu ortacii lui de mina, ca Dana este cea mai tare.:))))
Mie personal nu mi-a spus aceste lucruri, desi imi doream foarte mult.
Se pare ca exista credinta ”sa nu spui copilului tau ca il iubesti decat atunci cand doarme, sa nu si-o ia in cap”.
De-a lungul vietii mele m-am gandit de multe ori la aceasta metoda de educare si anume motivatia negativa.
Ce s-ar fi intamplat daca eu nu as fi fost o personalitate puternica, hotarata, hiperactiva care a cautat sa arate tatalui ei ca poate mai mult si chiar reuseste?
Ce s-ar fi intamplat daca eu, ca si copil, credeam tot ceea ce imi spunea tatal meu, daca nu eram ambitioasa, daca renuntam sa mai lupt?
Din pacate, de-a lungul carierei mele profesionale am vazut si cealalta varianta, copii care nu au avut puterea sa se ridice la nivelul asteptarilor motivatiilor negative din partea familiei.
In prezent consider faptul ca, desi poate aduce unele elemente pozitive minore, nu o recomand sa fie folosita in cresterea si educatia copiilor.
Stiu, poate ajuta copilul sa devina competitiv, chiar sa iubeasca competitia, sa fie curajos, ambitios, luptator, sa se autodepaseasca, sa performeze, sa fie superactiv.
Dar v-ati gandit vreodata cu ce pret?
Riscul foarte mare este acela ca la primul sau primele esecuri sa renunte.
Exista riscul foarte mare de ai distruge imaginea de sine, increderea in sine a copilului tau.
Tu ca parinte iti asumi riscul de a folosi motivatia negativa pe copilul tau stiind ca exista mari sanse ca acesta, in disperarea lui de a-ti arata ca poate, trece in workaholism, dependente, burnout sau chiar tentative de suicid.
Eu una nu imi asum.
In relatia cu fiul meu, am cautat, atat ca am putut sa fiu constienta, sa folosesc motivatia pozitiva, sa il apreciez mai mult pentru ceea ce este, decat ceea ce face, sa il ajut sa foloseasca strategii de tip WIN-WIN si mai putin strategiile de tip competitie, am cautat sa il ajut sa fie mai bun decat ieri, chiar daca procentul este mic.
Competitia, performanta, supraefortul, renuntarea, autodepasirea au fost si sunt elemente importante din viata mea, desi cred ca puteam sa ajung la ele si fara motivatia negativa consistenta de care am avut parte.
Aveti mai jos un exemplu de motivatie negativa folosita de adulti pentru a obtine succesul.
Cum credeti ca ar suna motivatia pozitiva in acest exemplu?
(DO IT FOR YOURSELF! )
Te imbratisez cu foarte multa motivatie pozitiva!
Daniela Monica GUZU
expert psiholog/psihoterapeut
psiholog-sector3.ro
danielaguzu.ro
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
0770244914