Deși pare o întrebare simpla, eu cred că este necesar să fim foarte sinceri cu noi, atunci când răspundem la aceasta.

Poate pentru că au venit neanunțați, nu ai vrut sarcina, nu ai mai putut face întrerupere;

Poate pentru că ți-ai dorit foarte mult o familie, ți-ai dorit să fii mamă/tată;

Poate pentru că ai dorit să legi cumva partenerul de relația voastră, pentru a avea o siguranță;

Poate pentru că așa spun normale sociale, așa este bine și normal să fie;

Poate pentru că ți-ai dorit să ai pe cineva să iți aducă un pahar cu apă la bătrânețe;

Dacă ai un moment de sinceritate cu tine însăți, iți vei da seama că nici una dintre motivele expuse mai sus nu are legătura cu copilul, ci mai degrabă reprezintă dorințele si greșelile noastre.

Cumva aducem pe lume copii pentru noi înșine, nu pentru ei.

Știu ca nu iți convine ceea ce tocmai am spus, însă este realitatea.

Mai mult decât atât, lucrurile se complică în viitorii ani ai copilului, când acesta va trebui sa facă ceea ce spunem, vrem noi și nu el, ajunge o extensie a egoului nostru și nu o individualitate liberă precum este.

De aici apar atât de multe probleme în relația părinte-copil, acesta alege să lupte pentru libertatea lui, intrând în conflict cu părinții (și credeți-mă aceasta este varianta cea mai bună) sau varianta dezastruoasă când copiii aleg să renunțe la sine pentru a face placul și voia celorlalți.

Tu ce iți dorești de la copilul tău?

Răspunsul corect este:

„Îmi doresc exact ceea ce își dorește el, indiferent daca egoului meu îi place sau nu.  Îmi doresc să fie el/ea, așa cum este, să nu îl schimb cu nimic, iar eu sa îi fiu model frumos, sa îl ajut și iubesc necondiționat”

Știu, acest lucru este perceput ca ceva foarte greu de realizat, însă obligatoriu pentru a nu distruge sufletele copiilor aduși pe lume.

PS: daca ești în proces de divorț sau ai finalizat divorțul și aveți custodie comună, întreabă-te sincer:

Ce este mai bine pentru copilul meu în această situație?

Cumva, este pus acesta la mijloc în lupta dintre mine și tatăl/mama acestuia?

Sigur este spre binele copilului meu ceea ce spun, gândesc și fac sau copilul reprezintă un paravan/o scuza pentru egoul meu rănit?

Vă doresc o zi frumoasă și reflecție înțeleaptă!

(Dana, un părinte care a greșit și a învățat din greșelile sale)

 ❤️