A fost odată ca niciodată o fetiţă/un baieţel pe nume Maria/Sorin care traia fericit/ă alături de familia ei/lui, într-o casă mare şi frumoasă.
Ea/el era o fetiţa/baieţel vesel/ă, se juca cu păpuşile ei/cu maşinuţele lui, mergea la grădiniţa/şcoală, avea prieteni şi îşî iubea părinţii/(fraţii/surorile). Din nu ştie ce motiv, părinţii ei/lui s-au despărţit şi astfel ea/el a rămas să locuiască cu mama ei/lui, iar tatăl a plecat de acasa.
Maria/Sorin nu a înţeles ceea ce se întâmplă cu familia ei/lui, foarte multe lucruri s-au schimbat, nu a înţeles din ce motiv tatăl a plecat de acasă iar ea/el a rămas doar cu mama. Credea că este vina ei/lui pentru tot ceea ce se întamplă, poate din cauza faptului că nu a mâncat tot din farfurie, poate că uneori este neascultătoare/neascultător şi plânge.
Parinţii ei/lui nu i-au spus de ce s-au despărţit, de ce s-au schimbat lucrurile în viaţa lor de familie. Deseori Maria/Sorin se simţea tristă/trist, îi era dor de tatăl ei/lui, de mersul în parc cu părinţii săi, de dimineţile în care se ascundea în patul lor. Ea/el vedea că toată lumea din jur este tristă, chiar şi bunicii erau tristi, însa nimeni nu îi spunea ce se întamplă, toţi îi spuneau că nu e nimic important şi să fie liniştită/liniştit.
Maria/Sorin încercă să fie liniştită/liniştit, însă ceva din interior o/il făcea să fie trist/ă, nelinistit/ă şi chiar să îi fie teamă. În mintea ei/lui îşi punea tot felul de întrebări, la care uneori găsea raspuns, alteori nu.
-“Oare mami şi tati or să mai fie iar împreună?”;
- “Ce înseamnă divorţ?”;
- “Eu unde o să locuiesc?”
- “Oare mami si tati vot fi iar împreună?”
- “Daăa pleacă şi mama de acasă şi eu rămân singur/ă!”
- “Dacă tati se recăsătoreşte şi are un alt copil şi nu mă mai iubeşte?”;
- “Dacă tati nu o mai iubeşte pe mami, atunci nu mă mai iubeşte nici pe mine?”;
O gramadă de astfel de întrebări apărea în mintea ei/lui. Uneori îi auzea pe bunici cum se certau cu tatăl ei/lui, cum spuneau cuvinte urâte legate deacesta, îi auzea pe părinţi cum se ceartă pentru ea/el, pentru casa in care locuieşte, pentru bani, apoi o vedea pe mama ei/lui ca plânge şi este tristă.
Deseori îşi dorea să fie Wonder Women/Spiderman să o ajute pe mama şi să îl facă pe tata să vină înapoi acasă.
Uneori simţea că îl urăşte pe tatal ei/lui pentru că o făcea pe mama ei/lui să plangă, uneori simţea că îl iubeşte şi îi este dor de el. Atunci când mama era suparată pe tatal ei/lui şi ea era suparat/ă pe el şi nu dorea să îi vorbească.
Îi era teamă să îşi arate bucuria când îşi vedea tatăl, pentru că nu dorea să o supere iar pe mama.
Mama Mariei/lui Sorin o/îl tot roagă, ca după divorţ, să locuiască cu ea, la fel şi tatăl ei/lui o tot roagă să vină, să locuiască cu el. Ea/el nu ştie ce să aleagă, este trist/ă, suparat/ă uneori chiar nervoasă/nervos, se simte prinsă/prins la mijloc.
Astazi, mama i-a spus că trebuie să meargă la un psiholog pentru a raspunde la nişte întrebări. Oare ce întrebari îi pune psihologul? Ce este un psiholog?
Mariei/ lui Sorin îi este teamă.
Cu inima cât un purice, Maria/Sorin ajunge, cu mama, la psiholog, iar acolo îl întâlneşte pe tatal ei/lui.
Doamna psiholog nu pare să fie o doamnă rea, din contră i-a plăcut că i-a explicat o grămadă de lucruri, atât ei cât şi părinţilor ei.
Aşa, Maria/Sorin a aflat faptul că divorţul părinţilor nu înseamnă că ei se despart şi de ea/el, a înţeles că doamna judecatoare întrerupe doar relaţia de soţ şi soţie dintre mami şi tati, nu şi relaţia de părinte-părinte.
A mai înţeles faptul că dragostea adulţilor este diferită de dragostea pentru copii. Uneori dragostea dintre adulţi se poate pierde din cauza nefericirii şi a neînţelegerilor, însa dragostea pentru copii nu se poate schimba şi pierde niciodată.
Maria/Sorin s-a bucurat foarte mult să audă faptul că ei vor rămâne parintii ei/lui, toata viaţa.
S-a mai bucurat să audă că mai sunt şi alţi copii care trec prin divorţ şi că nu este vina ei/lui în tot ceea ce se întamplă. A aflat că poate să locuiască unde doreşte ea/el, mai mult de atât că va avea o cameră la mama şi una la tata, că va putea petrece timp cu ambii părinţi iar aceştia o/îl iubesc în continuare
Lucrul acesta a/l-a liniştit/-o foarte mult, nu s-a mai simţit trist/ă şi îngrijorat/ă şi a început, încetul cu încetul, să se bucure iar de jucăriile sale şi să fie fericit/ă atât cu mama cat şi cu tati.
Istrucţiuni de folosire:
Această poveste terapeutică este folosită pentru copiii cu vârste între 3-16 ani a căror părinti se află în proces de separare sau divorţ. Povestea este special concepută, astfel încat, să se adreseze atât băieţilor cât şi fetiţelor.
Dacă copilul căruia i se citeşte povestea este fetiţa, atunci folosim rolul Mariei şi citim adaptarea poveştii terapeutice pentru genul feminin, aşa cum se poate vedea în structura poveştii, dacă avem un baieţel atunci folosim rolul lui Sorin şi citim adaptarea scrisă pentru genul masculin.
Se citeşte povestea terapeutică de către adult, fără a se aduce completări suplimentare. Copilul este lăsat să integreze informaţia la nivelul minţii conştiente cât şi a celei subconştiente aşa cum îi este necesar, iar dacă simte nevoia să pună întrebări, răspundem la ele.
Povestea terapeutică are rolul de a trece de mintea conştientă şi de barierele acesteia şi de a ajunge la nivel profund al munţii subconstiente, schimbând şi transformând emoţii negative, credinţe şi gânduri disfuncţionale dezvoltate dealungul procesului de separare/divorţ al părinţilor.
Nu vă îngrijoraţi dacă fetiţa/baieţelul nu pune întrebări la sfârşitul poveştii, va integra informaţia în mintea sa, apoi, zilele următoare poate să ăa abordeze legat de frământările ei/lui.
Dacă sunteţi unul dintre părinţi şi în acelaşi timp povestitorul, căutaţi să vă păstraţi o atitudine neutră, obiectivă, faţă de poveste, de întrebările copilului şi faţă de atitudinile acestuia în ceea ce priveşte situaţia de viaţă prin care trece. Dacă nu este posibil acest lucru, cereţi unei persoane neutre să citească povestea copilului.